Îmi place cartierul meu; dintre toate cartierele în care m-am născut şi am copilărit şi am mers la şcoală e de departe cel mai simpatic. Pe lângă asta, mai am un viciu nasol: găsesc o plăcere dubioasă în a cumpara pufuleţi, ciocolata coca-cola şi alte porcării de la magazinele din cartier. Îmi ia cel puţin 10 minute să aleg nişte snacks-uri identic naturale, şi asta mă deconectează într-un fel.
Azi când eram într-una dintre promenadele astea pervertite prin malcomsib, mi-am dat seama de o chestie: lanţurile astea de magazine alimentare ne conduc efectiv vieţile. Da, ştiu, cam tarziu m-am prins, asta e, dar frate, m-a lovit serios!
Cu maioneza e treabă dificilă, cam la fel ca la ciorba de burtă, nu sunt două la fel. Dacă găseşti birtul care-o face bine, numa acolo mai mergi; aşa şi cu maioneză, am găsit un fel bun de maioneză şi pe altu nu mai pun gura. Adică nu mai manânc maioneză, pentru că la malcomisib nu se mai aduce maioneză din aia. Şi vă zic sincer, la situaţia de acum, nu mă simt în stare să mai investesc emoţional în alt brand de maioneză. Pur şi simplu nu mai pot. La fel am paţit acu vreo 2 saptămâni cu o cutie de prezervative.
Peste drum, ultimul (alt) magazin alimentar din cartier a falimentat, spaţiul e de închiriat şi mă aştept să apară o nouă bancă cu birouri curate, mobilă scumpă şi domniţe neexperimentate. Chioşcurile mici au falimentat demult, sau au fost închise de primărie, pentru că nu îşi permit lobby-ul de care beneficiază…să zicem curfur.
Între timp lanţurile mari de magazine ne dictează ce mâncam, ce bem, cum mirosim, cum ne f****
Red roses too … I see them blue.
