Sibian.ro

Am primit acest mesaj nesolicitat din partea unui proiect 100% romanesc:

Buna ziua,

Eliminati SPAM-ul prin crearea formularelor de contact protejate cu imagini CAPTCHA.

linkCAPTCHA este un serviciu profesionist care ofera gratuit imaginile CAPTCHA.  Receptionarea si procesarea datelor se face pe site-ul unde au fost introduse de utilizator.

linkCAPTCHA este usor de implementat si  aduce in plus ideea plasari in imaginea CAPTCHA a link-urilor. Astfel, fiecare site care foloseste linkCAPTCHA va fi promovat proportional pe celelalte site-uri. (proprotional cu numarul de cereri de imagini CAPTCHA).

Deoarece vrem sa mentinem linkCAPTCHA un produs profesionist, acesta va fi imbunatatit continuu pentru a tine pasul cu incercarile de spargere a codului CAPTCHA.

Incearcati linkCAPTCHA la adresa: linkCAPTCHA.com

Proiectul linkCAPTCHA este 100% romanesc si a fost realizat in urma unui studiu prezentat mai jos:

Cu ajutorul unui program specializat am realizat studiul asupra protejarii adreselor de e-mail. Peste 15 000 de adrese au fost obtinute intr-o saptamana de pe pagini cu anunturi, inca 5 000 de adrese au fost obtinute de pe alte site-uri. In total dupa trei saptamani am obtinut 25 000 de adrese distincte, adrese care pot fi victime SPAM (definit ca o actiune cu caracterul agresiv, repetat şi care neglijeaza dreptul la opţiune al utilizatorului).

Zic şi eu, ca românul imparţial…

De fapt vă pun banu-n sac. E de pe site-ul ăla de-i sponsor la Liga 1. De table.

Staţi că mi-am dat seama că nu sunteţi toţi cu pariurile-n sânge. Cum să vă zic să înţelegeţi, e ca şi cum ar juca Steaua cu Bănel titular la Real Madrid şi Geoană ar fi Realu. Numerele astea ne zic că Base are la fel de multe şanse ca baiatul grajdarului să se-nsoare cu Carmelita, ca mielu de Paşte înainte de UE, ca un antreprenor din online-ul românesc.

http://www.parlamentunicameral.ro/ un proiect electoral pdl-ist, ceva mai transparent decat cel al PNL-ului. Alo, PSD-ul, ne miscam?

Am primit leapsa de la Razvan şi cum e cu previziuni de mama omida, ma bag cu plăcere.

Aşadar în România mea a anului 2014 (aia pe care o prevăd, nu aia pe care mi-o doresc), Traian Băsescu va fi preşedintele liniştit la ultimul mandat. Din poziţia asta de ţar, alpha-Băsescu îşi va dori un moştenitor, pe care îl va sprijini într-un mod similar cum îşi apără azi propriul tron. Aşadar un Medvedev: va fi deci un tânăr, cu percepţie de reformist şi intelectual dar în realitate bine ancorat politic. Un Lucian Croitoru, poate Corina Alexandrina Gătej sau Andreea Vass. O femeie candidat puternic la prezidentialele din 2014 nu m-ar mira deloc şi cu atât mai puţin susţinut de T.B.

După ce va pierde prezidenţialele PSD-ul va suferi un nou şoc, Geoană va fi îndepărtat şi fracţiunea care s-a opus intrării la guvernare (Mazăre & Co) va prelua puterea. Probabil că partidul se va rupe în două, şi mă aştept sa văd un nou partid important în România lui 2014 alcătuit din resturi de PSD (aripa care nu se va alia baronilor locali) şi PDL (aripa care nu va mai suporta dictatură lui Băsescu). De aici am putea avea un candidat în persoana lui Cristian Diaconescu.

Oprescu mă aştept să fie îngropat de un nou insucces la alegeri (dacă va ajunge până acolo) + dezamăgirea iminentă după mandatul la capitală.

Văd un candidat Klaus Johannis sprijinit de PNL şi minorităţi. Ar putea fi primul an în care UDMR-ul nu va mai avea propriul candidat la preşedenţie.

Isărescu şi Ţiriac nu vor candida.

Am mai putea vedea şi ceva excentricităţi:

- un partid important de extremă dreaptă care ar putea produce un candidat gen Dan Puric sau pe cineva din mediul de afaceri ….ortodox.

- un candidat independent Bogdan Olteanu, fără şanse reale însă.

Dau mai departe la Flaviu. Ce lista lunga am scos din mine.

Sau despre numirea lui Bogdan Olteanu în funcţia de vice-guvernator al Băncii Naţionale. Trec pentru moment peste evidenta lovitură pe care societatea românească o primeşte destul de resemnată, de la mediul politic, care confiscă iatăşi încă o poziţie importantă, rezervată în mod normal tehnocraţilor. Mă rezum numai în a citi acestă ştire într-o cheie diferită de comentariile pe care le-am văzut până acum.

Există o declaraţie mai veche a lui Bogdan Olteanu (de prin 2006) în care acesta mărturiseşte dorinţa de a deveni preşedinte al României în 2014.

Nu există liberal, nici chiar şeful lor cel mare, care să nu conştientizeze faptul că ipoteza Crin Antonescu preşedinte în 2009 este doar visul unei nopţi de iarnă. Din start candidatura sa reprezintă doar carne de tun într-o viitoare negociere care ar putea readuce PNL-ul la guvernare după alegerile din noiembrie-decembrie, iar dovada reprezintă toate rezultatele postrevoluţionare ale liberalilor la prezidenţiale. În spatele feţelor zâmbitoare de campanie şi a falselor campanii, calculul e destul de simplu: ei ştiu foarte bine că în România nu există un bazin de votanţi liberali suficient de mare pentru a sprijini un preşedinte. Aşadar miza acestui sfârşit de an, pentru liberali, reprezintă în mod evident guvernarea. Guvernarea în aceste vreme tulburi, care cu siguranţă nu vor aduce prea mulţi lauri pe frunţi liberale cu ambiţii politice pe termen lung. Vor duce doar la erodarea unor figuri triste şi efemere: Ghişe, Nicolaescu, Fenechiu etc.

Acest scenariu cu final aşteptat nu a fost însă şi pe placul lui Bogdan Olteanu, omul descris de Patruciu că fiind “labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate”. Această şiretenie l-a făcut pe Olteanu să conştientizeze că alegerile din 2014 vor putea aduce o nouă însemnătate cuvântului “independent”. Este cunoscut faptul că Mugur Isărescu pare a fi însurat cu postul de Guvernator BNR, unde se pare că există inclusiv presiuni internaţionale care îi sprijină poziţia. Cu toate acestea sunt convins că există studii – aparent irelevante – care confirmă popularitatea de care acesta se bucură în faţa unui electorat care nu mai vrea să se prezinte la vot pentru a reconfirmă actuala clasă politică. Prin funcţia de vice-guvernator Bogdean Olteanu plănuieşte să joace rolul salvatorului-tehnocrat pe care Isărescu nu mai vrea să-l joace.

Ne vedem în 2014.

China’s 60th Anniversary national day – timelapse and slow motion – 7D and 5DmkII from Dan Chung on Vimeo.

Nu stiu cum vedeti voi, dar pe mine tancurile alea in ziua de azi ma cam scot din sarite.

Dacă  scriam postul asta acum vreo 2  săptămâni, eram un mare deştept, din ală de face analogii culte cu personaje şi întâmplări din cărţi cu pagini. Aşa, rămâne doar o observaţie frustră. Ha!

Aşadar, citeam şi eu ca un Z-list blogger ce sunt, articolul astă despre cum trebuie abordat un Major League Blogger. Un fel de decalog din astă, aşa … cam ce să faci cu castronul ală de apă de pe masă când iei cina cu Alteţea sa … that sort of thing. Citez din preferatele mele, şi da le scot din context ca să fie şi mai amuzant.

“Fiţi sinceri şi nu-l minţiţi.”

“Fiţi profesionişti!”

“Dacă îl veţi respecta, veţi primi respect.”

“De exemplu, pe Zoso nu-l sensibilizezi cu discriminarea rromilor”

şi favorita mea “Alegeţi-vă  bine cuvintele.”!

Au mai căzut la corectură:

“Eu sunt blog-tatăl vostru”.

“Să nu faceţi blog cioplit”

“Să nu luaţi în deşert numele meu, nici la mine, nici la voi pe blog”

“Să nu furi, decât dacă eşti furat, sau chiar ai nevoie de ceva”

Iar am luat-o pe lângă. No şi mă tot gândeam eu aşa cum întindeam zacusca pe pită, băi cu cine naiba seamănă personajul astă. Prima tentaţie a fost Chuck Norris, dar sigur toată lumea face poante cu Chuck Norris zilele astea şi nu mai e deloc amuzant în ultima vreme. Răspunsul corect: Vrajitorul din OZ. Ştiţi cum mergeau ei pe yellow brick road pe-acolo şi tot erau speriaţi de vrăjitorul ală mare şi puternic.. aaa? aaa? Sună ceva clopoţele?

Nu? Dacă nici cu o analogie bună nu mai atragi lumea pe blogul tău, ce să fac, să încep iaraşi să scriu despre Crin Antonescu că să mă trezesc iarăşi cu guerilla petro-liberală peste mine?

Crin Antonescu e nashpa Crin Antonescu e mai moale decât Radu Duda Mama lu “Crin Antonescu” e aşa de grasă, încât Crin poate juca scunselea cu simpatizanţii pe după ea.

ToooooooToooo!!!!

Conform ultimei harti a publicitatii online realizate de Vivi, publicitatea pe Tribuna.ro este acum vanduta de divizia online a Adevarul Holding. Is that news.. ? Planeta Sibiu e mica, trebuie ca e.

Nu, n-am vazut încă filmul, am citit doar un review al CTP-ului si suna destul de bine. Am primit doar o leapsa de la Calin si am zis să-mi dau şi eu cu părerea.

M-am uitat azi la încă un film cu armată “Biloxi blues” care s-a încheiat cu o replica interesantă care se leagă cumva şi de amintirile noastre din comunism. Tipul care povesteşte, zice cum, după toate traumele suferite în perioada de instrucţie de la Biloxi, peste ani, a ajuns să-şi dea seama ca a fost cea mai faină perioadă din viaţa lui, şi asta pentru că îi aminteşte de vremea când era tânăr. Cam aşa şi la noi, ne auzim mai mereu unchii, bunicii, taţii oftând la amintirea vremurilor acelea, pe care istoria recentă le-a catalogat “de tristă amintire”.

Aveam 7 ani în ‘89, deci experienţa mea în comunism e 0. Cel mai departe unde am putut ajunge a fost la nivelul de “şoim al patriei” şi pot spune e că eram înnebunit după uniforma aia, o băteam pe maică-mea la cap toată ziua să mă îmbrace numai cu ea. Şi cum naiba să nu-mi placă??? Alternativa: Un fel de rochie albastră şi ştrampeni … the horror! Uniforma de şoim era colorată, venea cu pantaloni călcaţi cu dungă, insignă pe cămaşa şi chipiu. O fi gândit-o şi comuniştii aştia. E cel puţin interesant cum după 20 ani în care n-am dorit atâta să scăpăm de uniforme de la grădiniţă la liceu, astăzi e din ce în ce mai acceptabilă ideea că elevii ar trebui să poarte uniforme, şi le vedem în tot mai multe unităţi de învăţamînt, de obicei cu concursul părinţilor.

În rest, în mare numai amintirile unui copil relativ normal, cu o copilărie neinfluenţată prea mult de regimul în care trăiam. Sigur au mai fost chestii mici, de ex. îmi amintesc drama prin care am trecut când am pierdut cartela de pâine, sau zilele state la coadă la alimentară pentru 2 ciocolate cu Scufiţa Roşie, dar repet, în mare nimic nu m-a făcut vreodată să am impresia că trăiesc sub un regim criminal şi că viaţa mea ar putea fi cumva semnificativ mai bună. Sigur copiii de azi se nasc cu televizorul în faţă, au jucării şi dulciuri nelimitate, plătind într-un fel fără să ştie pentru lipsurile pe care părinţii au impresia că le-au avut când au crescut ei. Istoria are şi efectul acesta pervertit de a ne influenţa prezentul prin subconştient şi atunci când noi avem impresia că o trişăm, atunci suntem cu adevărat instrumentele ei.

De câteva săptămâni bune, aud în continuu la Guerilla şi seara reclame peste reclame la TV, despre lăudabila iniţiativă al celor de la Foreign Policy România de a lansa o dezbatere pe tema agendei preşedintelui. “Intraţi pe agendapreşedintelui.ro şi la-la-la ….”, “pe agendapreşedintelui.ro puteţi … la-la-la, apoi scriem mare pe TV, pe reclamele alea ieftine, aproape gratis, WWW.AGENDAPRESEDINTELUI.RO

Uite bă, voi cu toţi petro-dolarii voştri, şi tot eu vă fac reclamă. Da ştiţi de ce? PENTRU CĂ NU MERGE. Aţi băgat zeci de mii în publicitate, şi n-aţi fost în stare să puneţi sus un domeniu. Da Adevărul Holding, ştiu că l-aţi cumpărat, da ce naiba mai aşteptaţi? Să tot încercăm toţi adresa timp de câteva luni şi să ne enervăm?