Dacă scriam postul asta acum vreo 2 săptămâni, eram un mare deştept, din ală de face analogii culte cu personaje şi întâmplări din cărţi cu pagini. Aşa, rămâne doar o observaţie frustră. Ha!
Aşadar, citeam şi eu ca un Z-list blogger ce sunt, articolul astă despre cum trebuie abordat un Major League Blogger. Un fel de decalog din astă, aşa … cam ce să faci cu castronul ală de apă de pe masă când iei cina cu Alteţea sa … that sort of thing. Citez din preferatele mele, şi da le scot din context ca să fie şi mai amuzant.
“Fiţi sinceri şi nu-l minţiţi.”
“Fiţi profesionişti!”
“Dacă îl veţi respecta, veţi primi respect.”
“De exemplu, pe Zoso nu-l sensibilizezi cu discriminarea rromilor”
şi favorita mea “Alegeţi-vă bine cuvintele.”!
Au mai căzut la corectură:
“Eu sunt blog-tatăl vostru”.
“Să nu faceţi blog cioplit”
“Să nu luaţi în deşert numele meu, nici la mine, nici la voi pe blog”
“Să nu furi, decât dacă eşti furat, sau chiar ai nevoie de ceva”
Iar am luat-o pe lângă. No şi mă tot gândeam eu aşa cum întindeam zacusca pe pită, băi cu cine naiba seamănă personajul astă. Prima tentaţie a fost Chuck Norris, dar sigur toată lumea face poante cu Chuck Norris zilele astea şi nu mai e deloc amuzant în ultima vreme. Răspunsul corect: Vrajitorul din OZ. Ştiţi cum mergeau ei pe yellow brick road pe-acolo şi tot erau speriaţi de vrăjitorul ală mare şi puternic.. aaa? aaa? Sună ceva clopoţele?
Nu? Dacă nici cu o analogie bună nu mai atragi lumea pe blogul tău, ce să fac, să încep iaraşi să scriu despre Crin Antonescu că să mă trezesc iarăşi cu guerilla petro-liberală peste mine?
Crin Antonescu e nashpa Crin Antonescu e mai moale decât Radu Duda Mama lu “Crin Antonescu” e aşa de grasă, încât Crin poate juca scunselea cu simpatizanţii pe după ea.
ToooooooToooo!!!!
