Sibian.ro

08 Jan, 2015

Călătorii cu Charlie

Posted by: Sibian.ro In: Onlineotopia

“Religion breeds hate”, era genul de wallpaper cu care mă mândream la un moment dat dintr-o cameră de student bugetar, când tocmai descoperisem fericit că trăiesc într-o ţară în care e foarte ok să fii ateu şi că e şi un pic cool, are aşa o tentă de rebeliune. Nu mi-am schimbat prea tare opiniile între timp, dar am învăţat să nu mă mai grăbesc aşa tare cu concluziile. Ce ştiu sigur e că “urăsc” orice fel de discurs care instigă la ură, islamişti sau caricaturişti.

În mod tradiţional, religia a avut darul de a face chestia asta, urmată apoi cu care succes de religiile secolului 20, fascismul şi comunismul, ţinute foarte aproape mai recent de conservatorism şi fratele sau geamăn, activismul. E minunat să ai un duşman şi să-l poţi urî cu pasiune, te face să simţi că trăieşti, că reprezinţi ceva, nu eşti doar un bolovan într-un râu.

Am vreo câteva sute de prieteni faini aici pe facebook, i-am tot filtrat în ultimii ani, cu unfollow la orice păreri repetate ce mă iritau. Aşa ca azi de dimineaţă, am vreo câteva sute de Charlie. Ceea ce e mişto, într-un fel. E mişto că suntem o generaţie care ne ataşăm în mod inechivoc civilizaţiei occidentale, suntem şi noi azi puţin nişte englezi ce cântă marseieza în Trafalgar Square. E mişto şi pentru că ne ridicăm să apărăm una dintre cele mai evazive valori ale domocraţiei, care e dreptul de exprimare.

Au murit oameni şi valorile civilizaţiei noastre sunt (presupus) puse în pericol. E greu să nu empatezi cu asta,  şi ieri primul lucru la care m-am gândit când am auzit că jurnalişti au fost ucişi în Franţa, este că vreau să fiu Charlie. Apoi s-a întâmplat chestia asta ciudată, uitându-mă la televizor, m-am trezit mai degrabă aprobându-l pe CTP, decât pe Emil Hurezeanu, în dialogul în care cel de-al doilea era avocatul libertăţii de exprimare totale. Mă îngrijorează că îmbătrânesc şi devin mai conservator.

Firul meu e mai lung, dar încerc să vă dau un argument, pentru că oricum toată lumea pare că o face, m-aş simţi necinstit să nu o fac şi eu. Am puţin respect pentru religie, însă spiritul meu liberal respectă dreptul oricui de a crede cu pasiune în ce vrea ea. În Occident, bisericile se transformă în circuri, discoteci sau skateparkuri, la noi acasă Biserica Ortodoxa este o instituţie anacronică cu care greu mai poate rezona intelighentia tânără şi progresistă. Fact. Însă e nedrept, ca proaspăt ieşiţi din vârtejul religiei să nesocotim alte feluri de a privi lumea care sunt, vai, mai înapoiate. În numele religiei creştine s-au făcut nenunărate crime, aproape în secolul 20, iar noi, proaspeţii occidentali, ca apărători ai acestor valori, suntem părtaşi. Cazul Tanacu, de aici, de la noi, aproape, ne arată cât de departe suntem de fapt de fundamentalismul religios, la marginea secolului 21.

Cu minţile noastre de liberali, ne este foarte greu, nu, imposibil, să înţelegem gândire fundamentalistă religioasă, pentru că ne-am îndepărtat atât de mult de acest tip de gândire încât să ni se pară inacceptabil să omori pentru că cineva ţi-a insultat grav şi constant dumnezeul. Dar asta doar pentru că, şi nu sunt ironic, trăim într-o epoca şi într-un loc, fără Dumnezeu. Ca să citez o studentă celebră londoneză, Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu. Totuşi, asta nu înseamnă că nu avem valori fundamentaliste. Să alegem, familia, o religie mai actuală. Să presupunem că nişte jurnalişti ar alege, ca ani de zile să-ţi jignească mama, sau soţia, în cel mai abject mod posibil într-o publicaţie de circulaţie naţională. Zi de zi, constant, sub umbrela dreptului la liberă exprimare. Zic, gândiţi-vă.

Nu susţin niciun fel de criminali, dar nici psihozele în masă. Şi vă mai propun un ultim exerciţiu înainte să închei. Suntem toţi de-acord că aceşti criminali nu reprezintă întregul Islam, sau cei peste 5 milioane de musulmani din Franţa. Însă, mă întreb, aceste acte de bravură revoluţionar democratică, facebookistă, de promovare a acestor caricaturi, totuşi jignitoare, ne ajută în vreun fel să rezolvăm problema, să trăim mai bine alături de această populaţie, tot mai numeroasă, care nu prezintă doar o problemă a Europei, ci prezentul ei. Sau de fapt, adânceşte şi mai mult prăpastia între NOI şi EI, şi e mai degrabă o marcare a teritoriului democratic, şi anume, să fiu şi mai precis, cu urină.

Azi o să mă urâţi, dar sunt de-acord cu ce spune omul asta.

Spunea Dana Stoica să fim Charlie în fiecare zi, nu pot decât să fiu de-acord.

 

daniel-corogeanu

2 Responses to "Călătorii cu Charlie"

1 | Mihaitha

January 9th, 2015 at 10:22 am

Avatar

Exact, ca a insulta familia cuiva, sau a purta un tricou, dupa cum spune dl. Stoica, pe care e scris un mesaj insultator la adresa grupului de oameni in care mergi, este exact acelasi lucru cu a insulta un prieten imaginar din cer. Stati bine la analogii, si tu si cel pe care il admiri. E o analogie la fel de buna ca si “sa publici o caricatura cu profetul este acelasi lucru cu a executa 12 oameni”.

2 | Sibian.ro

January 9th, 2015 at 12:23 pm

Avatar

Ba tocmai nu cred că analogiile astea sunt comparabile. Caricaturile au jignit 5 milioane de cetăţeni francezi, minim, atentatele au fost făcute de 2 maniaci dintre aceştia. Nu justifică nimic saltul tău creativ de logică.

Comentariu de la