Sibian.ro

04 Apr, 2010

Cimitirul elefantilor

Posted by: Sibian.ro In: Antropologhia|Cei 17 ani de la scoala|Ciudatopedia wiki|Foto

Am avut si eu o mica revelatie in seara asta (stati linistit, eram la calculator, nu dadeam ture).

Creierele nostre par sa fie pline de tot felul de informatii gresite, pe langa alte chestii. Informatiile astea, ne-au intrat in cap naiba-stie-cand si ne tot urmaresc de multe ori fara sa stim de ele, fara sa le bagam in seama, asa ca microorganismele din perina mea. Ce e interesant, e cum am ajuns sa le caram in spate.

Citeam ceva despre consumul de fildes din China si mi-am amntit dintr-o data, de profesoara noastra de geografie din a sasea. Era o tipa destul de dragutza, cam tinerica, putin rotunjoara da nu prea mult. Nu stiu de ce mi-a ramas asta in cap, dar stiu ca ne povestise la un moment dat de o chestie, cimitirul elefantilor. Se facea ca, elefantii chiar inainte sa moara (stiind asta din timp) se retrag cuminti spre un loc secret unde mor ei, elefantii. Pe vremea aia informatia asta nu mi s-a parut mai spectaculoasa decat, sa zic, procesul de subductie al placilor tectonice (bleeeah!?), dar azi, gratie darului lui Dumnezeu pentru oameni care se numeste wikipedia, pot face ceea ce-mi place mai mult. Adica, sa pun la indoiala prostiile din capetele oamenilor. In cazul de fata, al meu. Se dovedeste deci, ca era doar o alta legenda, poveste venita undeva dintre barfe si filmele cu Tarzan. I kid you not.

Ce vreau eu sa zic, e ca, de multe ori nu suntem noi responsabili pentru prostiile pe care le-avem stocate pe memoria fixa, ci altii, oameni de bine in care la un moment dat ne-am pus toata increderea: prieteni, profesori, catei, bunci, parinti, vecinu de la 2. Insa daca de anumite prostii nu avem nicio problema sa ne despartim, observand elefantul din incapere, pe altele le tinem cu noi toata viata si mai rau le mai spunem si la altii sa se bucure si ei.

Acum daca voi vedeti si altceva in poza de mai jos, in afara de zgomot de la un ISO mult prea mare, eu nu pot decat sa ma bucur sa va am printre cititori, iar daca nu, fie ca lumina sarbatorilor sa va lumineze SMS-urile.

1 Response to "Cimitirul elefantilor"

1 | Viorel

April 4th, 2010 at 3:27 pm

Avatar

Mda. Si uite asa descoperi tu post-structuralismul si deconstructivismul, care la randul lor pot fi deconstruite…

Uita-te in jur si vezi daca, in logica ta (sugerata foooaaarteeee subtil de poza aplicata), ceva, orice, are vreun sens dincolo de subiectivismul cultural in care suntem scufundati pana peste cap.

Ce ai citit tu despre cimitirul elefantilor este la fel de fals precum legenda lor. Mai scormone prin Google unpic si vei gasi un articol in care se accepta ca exista “cimitire ale elefantilor”, insa in sensul ca la batranete sau datorita specificului habitatului lor, trageau spre locuri unde aveau acces la apa si hrana, si mureau destul de multi in acele zone, astfel oamenii vazand gramezi de schelete de elefanti. Termenul de “cimitir” este aplicat cu scurtimea mintii umane unei observatii stiintifice dealtfel.

Cam la fel si cu ce ai vazut tu aseara in parc – nici tu, nici eu, nici subiectii tai nu prea stim cu adevarat ce facem cand facem, dar totusi facem si noi ceva. Pana cand se termina atza si apoi Dawkins cu mila ;)

Comentariu de la