Am auzit ca e ceva halucinogen in spreiul ala care mi-l bag pe nas, deci asa s-ar explica. Silviu mi-a zis odata ca intelepciunea nu se gaseste in televizor ci in carti, scrise. Va spun ca m-am inconjurat pe toate 6 laturile cu carti dar tot nu ma simt mai intelept. In ultima vreme incep sa cred ca intelepciunea se gaseste in filme facute la hollywood. De fapt nu, s-o iau altfel.
M-am hotarat ca trebuie sa-mi restabilesc cumva statutul de blogger proeminent de provincie. Cand m-am intors in Sibiu, mi-am facut un calcul simplutz din care-am concluzionat ca e mai usor sa faci pe desteptul intr-un oras mic decat intr-unul mare si cum aici mai avem o intrare, o cunostinta, o maslina, treaba era ca si facuta. Daaaaaar vad ca in ultima vreme nu mai primesc nici macar invitatii la intalnirile colegilor de blogosfera provinciala. Pai treaba-i asta? S-ar putea sa fie gura mea rea, dar mai degraba pariez pe apucaturile antisociale.
Trec acum prin checklistul de wannabe blogger si-mi revin: - foloseste un limbaj colocvial, pe alocuri trivial chiar, ar putea fi bloggerul de la tine de pe strada – checked; - vede semnificatii adanci in cele mai banale intamplari si reuseste sa dea lectii de viata – checked; - combate bine, nu e nici cu aia, nici cu ailalti, insa mereu de partea dreptatii – doublechecked; - un om inaintea vremurilor, vede schimbarea in lumea din jur, scrie marea introducere la Originea Speciilor, iar dupa 2-3 zile schiteaza primele pagini dintr-o noua lucrare revolutionara – checked; – in putinul timp liber citeste carti, scrise, vizioneaza filme artistice si documentare, isi impartaseste parerile critice cu cititorii (?). Asta era. Un blogger adevarat are in primul rand datoria de a-i ajuta pe cei prea ocupati cu feed readerul, sa mai citeasca o carte buna, sa mai scoata un film tare de pe torente, din contra sa se fereasca de pericolele filmelor de duzina. Bloggerul isi va face totusi datoria si le va viziona si pe acestea chiar daca au nota proasta pe imdb, un sacrificiul de multe ori trecut cu vederea. Partea cu cartile am pus-o mai mult de umplutura, nu intra in atributii dar poate da bine la publicul feminin.
Californication este versiunea pentru barbati a lu Sex and the City, din pacate. Asta pentru ca ma asteptam sa fie ceva mai altfel, vroiam filmul ala care sa te faca sa razi si la sfarsit sa te faca sa te gandesti la sensul vietii si la libertatea spiritului. De fapt cam asta face, dar ma enerveaza ca e asa de explicit si cum naiba a devenit chestia asta asa de comerciala? Ah, asta cu libertatea spiritului era de la o veche reclama la cola, acum imi amintesc. Drept e ca, un barbat la 40 de ani, da mult mai bine pe sticla decat o urata cu nasu lung de 40 de ani, si in general nu numai pe sticla. Bine in film, Mulder si-o trage cu mai multe tipe de 40 de ani dar o sa vedeti ca nu seamana deloc cu Sarah Jessica Parker. V-am zis ca e pentru barbati. Si pentru un anumit tip de femei dar de asta te prinzi numai cand iti dai seama ca de fapt toata intriga e cum reuseste Mulder sa-si reuneasca familia. E un serial cu multe perechi de tzatze per episod, asa ca indiferent de cum apreciati scenariul in final nu te poti declara nemultumit. E un targ cinstit. [nu uita sa introduci ceva referinte culte, de preferinta legate de un artist obscur, de care sa nu fi auzit cititorii, fa-o cu siguranta cunoscatorului] Amestecul acesta de replici ironice cu cadre ilustrand corpuri perfecte ale doamnelor LA-ului trecute prin patul lui Mulder, mereu obsedate de aparente, imi aminteste de fotografiile lui Larry Sultan cu casele califoniene devenite scene pentru filmele pentru adulti. V-am zis ca Mulder e blogger? 
))
Bag pixu, acuma-mi dau seama de ce n-am mai bloguit de atata timp. It’s so 2008
