El suna în felul următor: pentru a justifica cele 162 de persoane ucise de armata română în primele zilei ale revoluţiei, a fost introdus scenariul teroriştilor, care mai apoi a dus la peste 1000 de morţi, după execuţia lui Nicolae Ceauşescu.

O campanie de PR pentru instituţia Armatei Române, pe care cu durere în suflet recunosc că nu am apucat să o servesc.

De fapt vă pun banu-n sac. E de pe site-ul ăla de-i sponsor la Liga 1. De table.

Staţi că mi-am dat seama că nu sunteţi toţi cu pariurile-n sânge. Cum să vă zic să înţelegeţi, e ca şi cum ar juca Steaua cu Bănel titular la Real Madrid şi Geoană ar fi Realu. Numerele astea ne zic că Base are la fel de multe şanse ca baiatul grajdarului să se-nsoare cu Carmelita, ca mielu de Paşte înainte de UE, ca un antreprenor din online-ul românesc.

Aşadar în România mea a anului 2014 (aia pe care o prevăd, nu aia pe care mi-o doresc), Traian Băsescu va fi preşedintele liniştit la ultimul mandat. Din poziţia asta de ţar, alpha-Băsescu îşi va dori un moştenitor, pe care îl va sprijini într-un mod similar cum îşi apără azi propriul tron. Aşadar un Medvedev: va fi deci un tânăr, cu percepţie de reformist şi intelectual dar în realitate bine ancorat politic. Un Lucian Croitoru, poate Corina Alexandrina Gătej sau Andreea Vass. O femeie candidat puternic la prezidentialele din 2014 nu m-ar mira deloc şi cu atât mai puţin susţinut de T.B.

După ce va pierde prezidenţialele PSD-ul va suferi un nou şoc, Geoană va fi îndepărtat şi fracţiunea care s-a opus intrării la guvernare (Mazăre & Co) va prelua puterea. Probabil că partidul se va rupe în două, şi mă aştept sa văd un nou partid important în România lui 2014 alcătuit din resturi de PSD (aripa care nu se va alia baronilor locali) şi PDL (aripa care nu va mai suporta dictatură lui Băsescu). De aici am putea avea un candidat în persoana lui Cristian Diaconescu.

Oprescu mă aştept să fie îngropat de un nou insucces la alegeri (dacă va ajunge până acolo) + dezamăgirea iminentă după mandatul la capitală.

Văd un candidat Klaus Johannis sprijinit de PNL şi minorităţi. Ar putea fi primul an în care UDMR-ul nu va mai avea propriul candidat la preşedenţie.

Isărescu şi Ţiriac nu vor candida.

Am mai putea vedea şi ceva excentricităţi:

- un partid important de extremă dreaptă care ar putea produce un candidat gen Dan Puric sau pe cineva din mediul de afaceri ….ortodox.

- un candidat independent Bogdan Olteanu, fără şanse reale însă.

Dau mai departe la Flaviu. Ce lista lunga am scos din mine.

Există o declaraţie mai veche a lui Bogdan Olteanu (de prin 2006) în care acesta mărturiseşte dorinţa de a deveni preşedinte al României în 2014.

Nu există liberal, nici chiar şeful lor cel mare, care să nu conştientizeze faptul că ipoteza Crin Antonescu preşedinte în 2009 este doar visul unei nopţi de iarnă. Din start candidatura sa reprezintă doar carne de tun într-o viitoare negociere care ar putea readuce PNL-ul la guvernare după alegerile din noiembrie-decembrie, iar dovada reprezintă toate rezultatele postrevoluţionare ale liberalilor la prezidenţiale. În spatele feţelor zâmbitoare de campanie şi a falselor campanii, calculul e destul de simplu: ei ştiu foarte bine că în România nu există un bazin de votanţi liberali suficient de mare pentru a sprijini un preşedinte. Aşadar miza acestui sfârşit de an, pentru liberali, reprezintă în mod evident guvernarea. Guvernarea în aceste vreme tulburi, care cu siguranţă nu vor aduce prea mulţi lauri pe frunţi liberale cu ambiţii politice pe termen lung. Vor duce doar la erodarea unor figuri triste şi efemere: Ghişe, Nicolaescu, Fenechiu etc.

Acest scenariu cu final aşteptat nu a fost însă şi pe placul lui Bogdan Olteanu, omul descris de Patruciu că fiind “labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate”. Această şiretenie l-a făcut pe Olteanu să conştientizeze că alegerile din 2014 vor putea aduce o nouă însemnătate cuvântului “independent”. Este cunoscut faptul că Mugur Isărescu pare a fi însurat cu postul de Guvernator BNR, unde se pare că există inclusiv presiuni internaţionale care îi sprijină poziţia. Cu toate acestea sunt convins că există studii – aparent irelevante – care confirmă popularitatea de care acesta se bucură în faţa unui electorat care nu mai vrea să se prezinte la vot pentru a reconfirmă actuala clasă politică. Prin funcţia de vice-guvernator Bogdean Olteanu plănuieşte să joace rolul salvatorului-tehnocrat pe care Isărescu nu mai vrea să-l joace.

Ne vedem în 2014.

Aşadar, citeam şi eu ca un Z-list blogger ce sunt, articolul astă despre cum trebuie abordat un Major League Blogger. Un fel de decalog din astă, aşa … cam ce să faci cu castronul ală de apă de pe masă când iei cina cu Alteţea sa … that sort of thing. Citez din preferatele mele, şi da le scot din context ca să fie şi mai amuzant.

“Fiţi sinceri şi nu-l minţiţi.”

“Fiţi profesionişti!”

“Dacă îl veţi respecta, veţi primi respect.”

“De exemplu, pe Zoso nu-l sensibilizezi cu discriminarea rromilor”

şi favorita mea “Alegeţi-vă  bine cuvintele.”!

Au mai căzut la corectură:

“Eu sunt blog-tatăl vostru”.

“Să nu faceţi blog cioplit”

“Să nu luaţi în deşert numele meu, nici la mine, nici la voi pe blog”

“Să nu furi, decât dacă eşti furat, sau chiar ai nevoie de ceva”

Iar am luat-o pe lângă. No şi mă tot gândeam eu aşa cum întindeam zacusca pe pită, băi cu cine naiba seamănă personajul astă. Prima tentaţie a fost Chuck Norris, dar sigur toată lumea face poante cu Chuck Norris zilele astea şi nu mai e deloc amuzant în ultima vreme. Răspunsul corect: Vrajitorul din OZ. Ştiţi cum mergeau ei pe yellow brick road pe-acolo şi tot erau speriaţi de vrăjitorul ală mare şi puternic.. aaa? aaa? Sună ceva clopoţele?

Nu? Dacă nici cu o analogie bună nu mai atragi lumea pe blogul tău, ce să fac, să încep iaraşi să scriu despre Crin Antonescu că să mă trezesc iarăşi cu guerilla petro-liberală peste mine?

Crin Antonescu e nashpa Crin Antonescu e mai moale decât Radu Duda Mama lu “Crin Antonescu” e aşa de grasă, încât Crin poate juca scunselea cu simpatizanţii pe după ea.

ToooooooToooo!!!!

Uite bă, voi cu toţi petro-dolarii voştri, şi tot eu vă fac reclamă. Da ştiţi de ce? PENTRU CĂ NU MERGE. Aţi băgat zeci de mii în publicitate, şi n-aţi fost în stare să puneţi sus un domeniu. Da Adevărul Holding, ştiu că l-aţi cumpărat, da ce naiba mai aşteptaţi? Să tot încercăm toţi adresa timp de câteva luni şi să ne enervăm?

Plecat din publicitate, regizorul Lucian Dobrovicescu a lansat pe blogul personal o scrisoare deschisă în care îl invită pe Johannis să se înscrie în cursa pentru Cotroceni. Nu l-a anunţat pe primarul Sibiului de intenţiile sale, însă a început deja să strângă semnăturile prin care să-l convingă să ia o decizie. Nu o face singur, ci şi-a mobilizat şi prietenii, care şi-au deschis caiete de semnături, organizează întâlniri în marile oraşe, fiind practic comitetul de sprijin al lui Johannis.

„Până acum mi-am dat votul cuiva împotriva altcuiva. Nu am avut curajul să îmi asum în politică o opţiune care să fie constructivă. Am decis să-mi găsesc un candidat”, îşi explică demersul Dobrovicescu.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867841/Klaus-Johannis-candidatul-din-blogosfera/

http://politikolukul.blogspot.com/2009/09/klaus-johannis-nu-uita-romania-i-tara.html

Ion Coja, e un candidat mai tare decat bataiosu zic eu, pentru că a dat banul pe un domeniu .ro, in timp ce bataiosu inca isi gazduieste blogul de campanie moka pe wordpress. O scapare a staff-ului de campanie, sau o strategie asumata, tintita clar importiva consumerismului si instaurarii Noii Ordini Mondiale? Nu putem sti cu certitudine.

Ion Coja e un personaj cel puţin pitoresc, l-am întâlnit cu toţii măcăr o dată la catedră prin liceu sau în facultate. E omul cu o mie de diplome, preşedinte de comitete şi comiţii, cu sistemul şi împotriva lui, “mereu de partea adevărului şi a dreptăţii”. Dar de ce să-i fac atâta nedreptate, când se descurcă şi singur…?

“Fostul senator agrarian şi lider în Vatra Românească, cunoscut ca om de litere şi profesor de lingvistică generală, într-un amplu eseu intitulat Cvadratura cercului sau Cercul bine încolţit propune o formulă nouă de calcul a suprafeţei cercului, formulă capabilă să funcţioneze cu acelaşi succes ca şi formula clasică, a lui Arhimede, πR².”

Băi, pun pariu că dacă-l aveam pe nenele astă antrenor personal la Robingo, rupeam tot. Combate apariţia tatrului şi a cariilor dentare, luptă cu iredentistul maghiar, rezolvă integrala (ma) şi iubeşte animalele.

Cercul bine încolţit!Coja pre-şe-diiinte! Coja pre-şe-diiinte! Coja pre-şe-diiinte … în sfârşit, un independent!

Este vorba despre “Agenda preşedintelui“, proiectul Foreign Policy Romania, o publicaţie foarte respectabilă. O publicaţie foarte respectabilă, editată de Adevarul Holding, trustul mogulului liberal, unde mai scriu şi Adrian Cioroianu şi Bogdan Baltazar. Nu e greu de bănuit cu a cui “agendă” va semăna această agendă prezidenţială.

Bun, să facem însă un pas în spate, înainte să aruncăm cu mocirlă în orice proiect de bună credinţă – şi proiectul celor de la FP are toate şansele să fie exact asta. În toate marile democraţii ale lumii, presa este partizană politic. În SUA se cunoasc foarte bine care sunt publicaţiile republicanilor şi care ale democraţilor. Acelaşi lucru este valabil şi în Franţa sau Marea Britanie. Care să fie atunci problema în România?

În presa noastră (cu câteva excepţii) nu există o asumare pe faţă a simpatiilor politice. Publicaţiile şi proiectele de genul celui amintit mai sus, joaca cartea imparţialităţii încercând se inducă în eroare cititorii mai puţin la curent cu dedesubturile acţionariatelor diverse instituţii media. E cartea falsului independent.

Vorba lui Vântu: “apăraţi-vă statul!”.