Cred ca determinant a fost costumul ăla strâmt de vinil de pe Paula Selling, dar cert e că sâmbătă seara m-am uitat la finala Eurovision. Eram  obişnuit de la semifinale (acelaşi costum) cu comentariul … totally gay al Geaninei Corondan şi al lui Leonard Miron. Ba nu eram pregătit, a fost mega-gay şi nu în sensul că a fost prost. Veselia ca veselia, dar prostia ne omoară.

Catedrala din Koln are 144,5 m, e o minune arhitecturii – numai să stai lângă ea şi-ţi taie răsuflarea. Ceea ce nu stiaţi voi ignoranţii care nu înţelegeţi istoria, e că de fapt fără ajutorul esenţial al românilor înfumuraţii aştia de occidentali nu ar fi putut niciodată să construiască aşa ceva. Cum? Păi simplu, când aştia prin vest frecau menta şi mai făceau şi câte-o catedrală din când în când, noi românii cavaleri ai creştinătăţii, dădeam piept ba cu migratoru, ba cu turcu, ba cu tătaru – ce mai: le ţineam spatele la aştia. Dacă mă întrebaţi pe mine, numai pentru asta, ar trebui să stea occidentalii cu camionu cu bani la graniţele ţării şi să tot toarne. Ca să nu mai vorbesc, cum am fost noi vânduţi ba de masoni, ba de ruşi, ba de evrei, ba de-americani. Ştiţi voi, Yalta-Malta şi restul în România Mare – gazeta.

Te-ai gândi că, la cât a suferit acest biet popor, mama Europă ne-ar oferi din când în când câte-un premiu de consolare. Uite-acolo un Eurovizion, luaţi şi voi şi vă bucuraţi. Dar nu. Noua ţeapă pentru noi, se numeşte “Dl Geo”,  în viziunea analistului geopolitic Geanina, cu “G”. Reţeta e simplă, cum ţările n-au voie să se voteze singure, voturile se dau pe baza “factorului geopolitic” adică Ucraina voteză pe Rusia, Georgia votează pe Rusia, Azerbaidjian votează pe Rusia, Moldova voteză pe Rusina, tările baltice între ele, ţările scandinave..etc. Totul într-o evidentă conspiraţie menită să scoată melodia României din cărţi. Ce nu înţeleg eu, este de ce nu câştigă Rusia toate ediţiile de Eurovizion.

În fine, şi dăi cu lamentările  şi lamentează-te de fiecare dată când vreo ţărişoară cu tupeu îndrăzneşte să nu ne dea bulinuţele. Norocul face că anul astă pe lângă super-costumul Paulei, chiar ne-am prezentat onorabil şi lumea a votat melodia.Ce e trist, e că la sfârşitul zilei dacă stai şi te uiţi de unde am primit noi voturile ălei multe: Moldova, Spania, Israel, Suedia, Italia, începi să te gândeşti că Geo ăsta cam scuipă seminţe şi vinde bilete de tele-euro-bingo.

Tinand cont ca nu pot nici macar sa vorbesc la telefon in timp ce conduc (sic), nu inteleg de ce insist sa ma uit la tv in timp ce lucrez. Alte lucruri pe care nu le pot face simultan: sa-mi ating varful nasului cu limba in timp ce joc bowling, sa joc fotbal si sa fiu bun la asta, sa fac bani si sa respect principii, sa gandesc si sa scriu.

Sunt cel putin doua feluri de-a pierde vremea: unul in care de fapt faci chestii, pe care n-ar trebui (vrea) sa le faci (cum ar fi sa citesti carte proasta care ar tb sa te invete ceva) si altul in care pierzi pur si simplu vremea (de ex sa citesti o carte buna, dar complet inutila).

Te poti alege cu mai multa inspiratie dintr-un sezon de Californication decat dintr-o carte de Kafka. Checked.

Oamenii se uita la telenovele sud-nord-americane ca sa-si proiecteze in ele vietile nereusite. Da stiu, e veche ->vezi titlu. Acum ca ma gandesc, morfina asta in format avi e un produs care trebuia sa existe, data fiind cererea de pe piata.

Pentru anul ce urmeaza imi propun sa scriu posturi mai legate, sa dau lectii de viata unora care nu ma cunosc si sa fie pace in lume. M-am uitat la Miss Venezuela pe Acasa TV

El suna în felul următor: pentru a justifica cele 162 de persoane ucise de armata română în primele zilei ale revoluţiei, a fost introdus scenariul teroriştilor, care mai apoi a dus la peste 1000 de morţi, după execuţia lui Nicolae Ceauşescu.

O campanie de PR pentru instituţia Armatei Române, pe care cu durere în suflet recunosc că nu am apucat să o servesc.

- ai vrea să aibe nevastă-ta acces la contul tău de mail după ce dai colţul?

- ai vrea ca taica-to să fie noul sibian.ro?

- ai vrea ca maică-ta să fie deţinătorul legal al domeniului ridiculouslylongpenis.ro ?

- sau bărbaţipetocuri.ro?

Nu mai verificaţi, le-am înregistrat deja.

Salutari de la tine, este de оnteles ca s-ar putea sa fie putin mai receptiv pentru ca nu stiu de mine, dar am o propunere de afaceri lucrative de interes comun de a оmpartasi cu tine. Am dvs. de referinta оn cautare de cineva care se potriveste afacerea mea propunere. Permiteti-mi sa оncep prin introducerea mine. Eu sunt Domnul Patrick Chan Director & Chief Executive Officer al financiare Hang Seng Bank Ltd. am o sugestie acoperita de afaceri pentru tine.

Am nevoie de tine pentru a va ajuta pe mine оn executare un proiect de afaceri din Hong Kong pentru tara dumneavoastra. Aceasta implica un transfer de o suma mare de bani. Tot cu privire la aceasta tranzactie este legal facut fara a se smuci. Va rugam sa depuna eforturi pentru a observa cea mai mare discretie, оn toate problemele privind aceasta problema.

Sincer să fiu când am dat peste link-ul asta pe Twitter (sic!), mi-am făcut nişte aşteptări foarte mari – uite, imi zic, dacă noi nu suntem în stare să clarificăm lucrurile cu revoluţia, să vină tot aştia de pe insula lor să le pună la punct, că tot există un oarecare apetit britanic pentru istoria noastră recentă.

Articolul propune câtevă subiecte relativ interesante, însă în mare este destul de siropos pentru gusturile mele, romanţat aşa pe stilul reportajelor cîştigătoare de EMY ale protv-ului. Aşa cum dă bine într-o poveste, Ed Vulliamy a lu’ Observer, se întoarce în România după 20 de ani să ia spiritul locurilor şi al vremurilor. Desigur ca un jurnalist respectabil, ar trebui să-şi dea seama cât de relevante sunt nostalgiile interlocutorilor săi după 20 de ani de la evenimentele pe care le relatează, dar merge mai departe, de amorul artei. Între noi fie vorba, putea să se bazeze mai bine pe propiile amintiri şi ieşea un articol mai reuşit.

Pentru occidentalul nostru îmbibat cu multe decenii de democraţie-monarhie-constituţional-parlamentară, asasinatul celor 2 dictatori de tristă amintire, reprezintă un subiect de presă la orice oră, şi să aduci un faţă chiar un membru al plutonului de execuţie e suficient de exotic. Dorin-Marian Cirlan pare un om de treabă, cândva un militar destul de neînsemnat, căruia istoria i-a rezervat un rol poate peste puteri. Astăzi încearcă să-şi creeze o poveste acceptabilă pe care să şi-o lase posterităţii. Sunt tot felul de detalii picante şi pline de imaginaţie de genul “ultimele cuvinte ale dictatorului” sau “Ceauşescu a murit cântând Internaţionala”. Momentul de real amuzament pentru cititorul român este cel în care susnumitul povesteşte natural cum, şezând pe cadavrul împuşcatului (pentru că era cel mai comod loc), îşi pătează uniforma de camuflaj (un detaliu literar) şi apoi remarcă cu stupoare că “armata nu i-a plătit niciodată curăţarea pantalonilor” (nota blogului: aşa cum plătea statul român în general soldaţilor )))

Pe lângă Ion Caramitru, un amnezic frumos care se visează romantic călărind pe taburi, jurnalistului nostru (pot să-i spun aşa deja mă simt ataşat de el cumva), ia un interviu şi Cordruţei Cruceanu, o altă doamnă bine intenţionată. Şi aşa ajungem şi unde vroaim eu.

Of all the hundreds of speeches Iliescu made and has made since then,” recalls Cordruta Cruceanu, “the one that sticks in my mind was when he said: ‘In a country like Romania, it was impossible to have a revolution, so it had to be staged.‘ That is the closest he has ever come to admitting what almost everybody believes, or knows, to have happened.”

Partea faină la istorie, e că de multe ori chestiile importante stau în detalii. Sigur toţi ştim (credem că ştim), că Iliescu, că terorişti, că mai degrabă lovitură de stat, conspiraţii…etc. Ce vreau să zic: eu nu cred că Iliescu a zis vreodată aşa ceva. Sună super bine, dar animalul asta comunist s-a mişcat mult prea abil prin faţa camerelor de filmat, a microfoanelor şi a istoriei încât să facă gafa de a recunpaşte public că întreaga sa carieră politică postdecembristă se bazează de fapt pe o farsă. Eu unul nu am putut găsi nicăieri pe net o referinţă la acest discurs – ceea ce nu înseamnă că nu există.

Ziarele româneşti mi-au dovedit încă o dată că au redacţiile pline de traducători angajaţi pe posturi de redactori – cam toate au preluat ştirea, dându-şi silinţa să o rescrie cât mai bine. Niciuna din publicaţiile care au găzduit acest articol nu a ridicat vreun semn de întrebare, sau a căutat vreo referinţa la discursul fantomă citat de doamnă Cruceanu: Cotidianul, Adevărul, Realitatea, HotNews, Ziua. Singurii care au mai mişcat câte ceva sunt comentatorii articolelor care au demontat o parte din afirmaţiile deplasate din articol, probabil de unde şi vorba “cititorii noştri sunt mai deştepţi decât noi”.

În final, bucata asta ramâne o monstră de presă nereuşită,  în ciuda ingredientelor de “calitate”, dat fiind raportul scriiturii cu realitatea obiectivă – sau cel puţin ce percep eu din ea. Titlul asta dat, destul de mişeleşte, e ca şi cum aş scrie un articol despre mersul americanilor pe lună şi aş cita un conspiraţionist. La final aş pune titlu mare Neil Armstrong: “Date fiind problemele de ordin tehnic, imposibil de depăşit la momentul 1969, nu am putut să ajungem pe lună, aşă ca a trebuit să regizăm toată treaba asta”.

“Să ardă în iad.” zice o disperată, la comentariile articolului de pe Realitatea, care duce la bun sfârşit sanctificarea mediatică a celui care-mi invadează viaţa de câteva zile: Să fie violat de un negru, recomandă un alt fan rătăcit.

E vorba despre Jordan Chandler copilul îmbogăţit peste noapte – şi fără muncă aş adauga, ceea ce-l face un parvenit – după ce l-a acuzat pe ciudat de prea multă tandreţe părintească. Ştirea asta umblă a pe la noi de câteva zile, ca o fantomă prin Neverland, făcându-şi loc rapid şi pentru totdeauna în minţile tulburaţilor, care numai asta mai aşteptau.

De ce sunt atât de categoric? Nu mai suport ipocrizia. Până acum cîteva zile era ok să facem parodii, glumiţe, răutăţi, ce mai, cam toată lumea era de-acord că regele fusese gol. De faţă cu copii. Iar acum că omul a murit ştergem tot cu buretele, doar pentru că era talentat. În concluzie, dupa cum spune şi materialul de pe examiner.com, inducem ideea că atâta timp cât ai talent şi bani e ok să fii pedofil.

Şi dacă mâine, apare o a doua ştire pe CNN şi pe OTV în acelaşi timp, care să o confirme pe prima, tot n-o cred. Ştiţi de ce? Pentru că-n America nu-i ca-n România. Dacă nu era vinovat, se ducea la tribunal cu ei, din 2 timpi şi trei mişcari dovedeau nevinovaţia şi gata bâlciul. Oricum răul din punct de vedere mediatic, fusese făcut. În timpul scandalului 75% din populaţia Americii era de partea cântăreţului, iar un juriu în America este alcătuit tocmai dintr-o “bucată” de astfel de oameni. I rest my case.

Acum, ne putem relua liniştiţi vieţile plictisitoare?

PS: Şi pun pariu ca sicriul era gol

Io o trebuit sa intru pe net si sa caut “second degree equation” ca sa gasesc pozele astea 2:

Cu aceasta ocazie doresc la multumesc profesorilor mei de Matematici speciale si Analiza din facultate:

Ivan: 4-4-5 Rasa: 4-5, 5 Gavrea: 4-5 si altii pe care nu m-i pot aminti din aceleasi motive.
Si nu, nu e vorba de numerele lor de la masina, ca in cazul teribilei aspirante la europarlamentism.

A si sa nu credeti ca am uitat ca int(A U B) = int(A) U int(B) ca altfel si acum faceam analiza spatiilor vectoriale.

Ce bine ma simt ca stiu chestia asta.

E genul de lucru pe care il poti strecura intr-o conversatie cu o gagica si ceva util in viata, in general.

- sunt un cadou pt. teroristi si pentru cei din crima organizata
- iti pot schimba grupa sangvina
- pot introduce fenomene de halucinatie, agresivitate sau letargie
- pot modifica nivelurile hormonale
- pot produce sterilitate si impotenta
- pot produce cancer
- prin ele se poate afla oricand: unde suntem, cu cine suntem (!), timpul pertrecut in anumite locuri
- O eventuala lovitura de stat omoara orice persoana cu ajutorul rachetelor ghidate dupa recunoastere faciala.

Astea sunt informatiile brute, pe care aleg sa nu le interpretez. Fac numai cateva observatii:

1. Sunt folosite tehnice de manipulare grele (de ex.  dezbaterea actuala e legata de pasapoartele biometrice, dar argumentele sunt de fapt legate de RFID – alta mancare de peste);
2. Nu se mentioneaza nicaieri cine a realizat aceste materiale si nici cine le plateste (Biserica Ortodoxa).
3. S-a realizat un set extins de materiale, fara a se marca in vreun fel legatura dintre ele, incercandu-se sa se  induca idee ca materialele sunt “independente” – ceea ce e o alta tehinca de manipulare.

Daca ai ceva important de zis, zi in fata nu te ascunde dupa pliante si bloguri “independente”.

PS: Sunt curios daca mai sunt si alte versiuni ale acestor materiale … just for fun.