Creierele nostre par sa fie pline de tot felul de informatii gresite, pe langa alte chestii. Informatiile astea, ne-au intrat in cap naiba-stie-cand si ne tot urmaresc de multe ori fara sa stim de ele, fara sa le bagam in seama, asa ca microorganismele din perina mea. Ce e interesant, e cum am ajuns sa le caram in spate.

Citeam ceva despre consumul de fildes din China si mi-am amntit dintr-o data, de profesoara noastra de geografie din a sasea. Era o tipa destul de dragutza, cam tinerica, putin rotunjoara da nu prea mult. Nu stiu de ce mi-a ramas asta in cap, dar stiu ca ne povestise la un moment dat de o chestie, cimitirul elefantilor. Se facea ca, elefantii chiar inainte sa moara (stiind asta din timp) se retrag cuminti spre un loc secret unde mor ei, elefantii. Pe vremea aia informatia asta nu mi s-a parut mai spectaculoasa decat, sa zic, procesul de subductie al placilor tectonice (bleeeah!?), dar azi, gratie darului lui Dumnezeu pentru oameni care se numeste wikipedia, pot face ceea ce-mi place mai mult. Adica, sa pun la indoiala prostiile din capetele oamenilor. In cazul de fata, al meu. Se dovedeste deci, ca era doar o alta legenda, poveste venita undeva dintre barfe si filmele cu Tarzan. I kid you not.

Ce vreau eu sa zic, e ca, de multe ori nu suntem noi responsabili pentru prostiile pe care le-avem stocate pe memoria fixa, ci altii, oameni de bine in care la un moment dat ne-am pus toata increderea: prieteni, profesori, catei, bunci, parinti, vecinu de la 2. Insa daca de anumite prostii nu avem nicio problema sa ne despartim, observand elefantul din incapere, pe altele le tinem cu noi toata viata si mai rau le mai spunem si la altii sa se bucure si ei.

Acum daca voi vedeti si altceva in poza de mai jos, in afara de zgomot de la un ISO mult prea mare, eu nu pot decat sa ma bucur sa va am printre cititori, iar daca nu, fie ca lumina sarbatorilor sa va lumineze SMS-urile.

“Libertate, Dreptate, Frăţie  mă Buzaaa măăă”

Din ciclul Klaus Johannis prim-minstrul României, cum e vremea de-mpărţeală de funcţii în comitete comiţii şi agenţii, invariabil apare în discuţie fantoma pericolului masonic şi a reprezentării în structurile puterii a acestei forme organizate de ieşit la bere cu băieţii. Pe mine sincer mă cam depăşesc mega-conspiraţiile astea, dar hey, poate de asta nu sunt prefect sau directorul vreunei mari societăţi cu capital de stat. Încă.

În orice caz nu cred că ar fi prea târziu, la urma urmei îndeplinesc vârsta legală, şi asta e primul pas. Să căutăm dară un formular de înregistrare, ceva … un newsletter cu sfaturi pentru tinerii aspiranţi poate?

Din start eşti pus în făţa unei dileme – pătrunderea în orice organizaţie secretă presupune încercări prin care aspirantul trebuie să treacă pentru a demonstra că e demn de această onoare.

În România francmasoneria este organizată sub trei obedienţe: Marea Lojă Naţională din România, Marea Lojă Naţionala a României şi Marele Orient al României, minoritar, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, printre care unele, deschise şi femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). De notat că nu toate aceste obedienţe se recunosc reciproc. [sursa]

Mă aflu într-un moment al existenţei mele când am impresia că avansul tehnologiei, dar şi a cercetarilor arheologice ne oferă o imagine complet demitizată a lumii în care trăim şi a istoriei umanităţii. Adică, uite, cam ştim ce e cu piramidele alea, cine le-o făcut, care-i treaba cu cercurile din lanurile de grâu şi că Atlantida a fost o invenţie a lui Platon. Sigur MacGyver nu este complet de-acord. Dar ce vroiam să zic e că, parcă a dispărut tot misterul, toate enigmele care trebuiau dezlegate, toate ghicitorile care trebuiau rezolvate. Se pare că m-am înşelat încă o dată.

La http://www.mlnar.ro/ se găseşte site-ul Marii Loje Nationale A Romaniei cu A mare, locul în care mi-am început căutarea unui formular pentru înscrierea în masoneria română. Eşti întâmpinat cu un ecran alb şi majoritatea probabil renunţă la punctul astă – este cred a doua încercare care trebuie trecută. Totuşi, am zis să nu dezarmez aşa de uşor, mi-am luat inima-n dinţi şi am încercat să privesc în spatele aparenţelor – sursa paginii. Surpriză totală! Codul paginii e plin de informaţii, cam prea multe pentru cât pot eu să procesez, dar vă împărtăşesc atâta cât minte mea de webdesiger a putut înţelege.

- pentru construcţia acestui site de un alb imaculat, s-au folosit tot felul de tehnologii: drupal, jquery, lightbox, rss etc

- site-ul a fost făcut de un Doctor

<meta name="author" content="Dr. Catalin Florian Radut" />

- sunt codate tot felul de mesaje care ar trebui să te introducă pas cu pas în tainele masoneriei

Welcome to your new Drupal website!Please follow these steps to set up and start using your website: Configure your website Once logged in, visit the administration section, where you can customize and configure all aspects of your website. Enable additional functionality Next, visit the module list and enable features which suit your specific needs. You can find additional modules in the …

- pagina a fost ultima oară actualizată … azi

Copyright © 2006-2009 National Grand Lodge of Romania

- pagina contine reclame subliminale de Google, ceea ce mă face să cred că-s pe felie (Google şi masonii vreau să zic)

<script type="text/javascript">
<!--
google_ad_client = "pub-8936583700022135";
/* 300x250, created 12/07/08 */
google_ad_slot = "5175032884";
google_ad_width = 300;
google_ad_height = 250;
//-->
</script>
<script type="text/javascript" src="http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js">

Cam asta e tot ce-am reuşit … până la urmă nu am găsit formularul, care se pare e un secret la fel de bine păstrat ca şi locaţia Sfântului Graal.

Alte lucruri interesante pe care le-am mai aflat cu această ocazie:

- 10 % dintre toţi masonii notabili din istorie sunt (au fost) din România!

- Samuel von Brukenthal a fost unul dintre ei.

Ce-aş mai vreau să aflu:

- Oare cum s-o plăti un post de webdesigner în masonerie?
- Există posturi libere? E cu admitere, interviu, sau concurs de dosare?