Ionuț Ciubotă

20 Jul Ionuț Ciubotă

„Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi. Înainte, de fiecare dată când vorbeam despre mâncare, mă aprindeam, ca la orice subiect sensibil, ca să ajung la un moment dat să-mi dau seama că lucrurile care mă întărâtau sau care îmi puneau atomii în mișcare erau fix lucrurile cu care nu eram împăcat. Nu are nicio legătură cu restul. Și na, nu mai am o problemă să mă justific, nu mă mai atac. Eu pentru mine asta am ales, cel puțin momentan. Nu sunt genul acela care are o chestie stabilită și niciodată nu se abate de la acel lucru. Asta e la fel de extremă ca și viața într-o abație. Care nu e greșită, dar din punctul meu de vedere este extremă. Eram carnivor devotat și la 20 și ceva de ani mi-am dat seama că nu mai vreau să mănânc carne. Înainte, o masă fără carne era o masă pierdută și treptat am realizat că nu-mi mai trebuie atâta carne, apoi mi-am dat seama că trecuseră deja săptămâni, luni, de când nu mai mâncasem carne, lucru foarte ciudat. Pe parcursul vieții am avut foarte multe momente în care am ales să mor și să reînviu, cum îmi place să zic. Adică am luat decizii radicale legate de stilul meu de viață, fără să vreau. Fie că am renunțat la prietenii, sau la un stil de viață. Nu erau intenții pe care mi le setam, dar literalmente asta se întâmpla și după aceea făceam ce simțeam. Acum e mai controlată treaba, pentru că am ajuns să o înțeleg; atunci era strict o chestie de instinct pe care nu o internalizam, dar care se înfăptuia în timp.

Așadar sunt vegetarian de foarte multă vreme. Găsesc că sunt trei lucruri importante: mișcare, nutriție și psihic. Dacă oricare dintre ele e dereglată, toate au de suferit. Ai grijă să bagi benzină bună în mașină și în corp bagi cartofi prăjiți? Trăim într-o perioadă în care avem acces la tot, pentru a avea grijă de noi.

A fost o situație de Crăciun, unde la niște prieteni am gustat niște minciunele foarte faine, pe care le făcea bunica, când eram mic, și am uitat că alea se prăjesc în untură. Și după ce am mâncat vreo două am zis că gustul mi-e cunoscut. Nu era gustul copilăriei, cât era gustul de untură. Și acum, dacă tot am mâncat untură și știam că totul era preparat de ei în casă, slănina chiar îmi mirosea bine, și am încercat și două bucățele. Și așa, după 15 ani ani de pauză, am fost fericit și i-am făcut și pe oamenii ăia fericiți. E important să-ți faci poftele. În ianuarie am decis să nu mai fumez. Așa că de atunci n-am mai fumat. Și acum câteva zile am tras un fum de la cineva și mi-am făcut pofta. Eu sunt convins că, dacă după două săptămâni nu aș avea ce mânca, aș tăia primul animal care-mi trece prin față. Sunt sută la sută convins de asta, pentru că întodeauna intervine instinctul de supraviețuire și în esență suntem niște animale. Dacă eram spirituali nu consumam apă, mâncare și nimic altceva. Când ești pus în fața faptului de a alege între viață și moarte, inevitabil, oricât de evoluat spiritual ai fi, vei acționa mânat de instinct.”

***

Ionuț, autor de bijuterie contemporană

Editor text: Alexandra Coroi

Foto: Gabriela Cuzepan

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania