Sibian.ro

Oarecum pe aceeasi idee pe care am incercat sa o implementam pentru statometru, Yahoo! OpenHack e fratele mai mare, un eveniment de amploare, care spre norocul nostru se intampla anul asta in Bucuresti. Sunt foarte curios ce proiecte smechere o sa iasa de-acolo.

Mai jos cateva detalii despre eveniment:

Yahoo! OpenHack Europe, va avea loc in Bucuresti, Romania, pe 14 si 15 Mai 2011.

Evenimentul este gratuit, dar aplicantii la eveniment sunt aprobati pentru a putea participa!

Yahoo! OpenHack este unul dintre cele mai importante evenimente dedicate pasionatilor de tehnologie: developeri, designer, programatori, arhitecti web! Sunt cu totii asteptati din intreaga Europa pentru 36 de ore de coding hacking, developing, sharing ideas, peering & fun, toate asigurate de Yahoo Developer Network!

OpenHack-ul va fi deschis cu un Tech Talk – o serie de prezentari legate de hack de la unii dintre cei mai respectati dezvoltatori din web, Doug Crackford fiind unul din ei (http://www.crockford.com/). Dupa aceea va urma o sesiune de 24 de ore de hacking, utilizand o colectie impresionanta de instrumente web, servicii si APIs-uri de la Yahoo! Developer Network, dar si alte APIs-uri si date de pe Internet.

Evenimentul se va incheia a doua zi cu demo-urile hack si respectivele felicitari si premii.

Pentru mai multe informatii, puteti accesa http://openhackeu2011.eventbrite.com/

Am publicat pe BadOrGood o selectie cu imagini facute in 2010 de membrii site-ului.

Foto: Neagoe

L-am cunoscut pe Umberto Eco nu prin intermediul romanelor sale mai cunoscute, ci prin cele cateva volume de publicistica scoase de Humanitas, compilatii din diferite articole scrise pentru ziarele si revistele italiene cu care a colaborat de-a lungul timpului.  Genul asta de scriitura te apropie foarte mult de un autor  si pe mine m-a influentat destul de puternic. Alaturi de Lucian Boia, Eco e scriitorul care m-a marcat cel mai mult, prin  mintea mereu deschisa, capacitatea de a vedea lucrurile dincolo de suprafata lor si umorul fin. Am urmarit chiar si cateva conferinte cu celebrul universitar italian si in general am incercat sa sorb tot ce am putut.

Zilele trecute am dat peste un articol de-al sau pe tema Wiki Leaks, tradus de Cotidianul. Pe langa cateva observatii foarte misto despre natura serviciilor de informatii si utilitatea ambasadelor in ziua de azi, mi-a ramas paragraful asta de incheiere, cu un gust profund amar:

“Am avut ocazia să scriu că tehnologia avansează astăzi ca un crab, adică de-a îndărătelea. La un secol după ce telegraful fără fir a revoluţionat comunicaţiile, Internetul a restabilit un telegraf cu fire (telefonice). Videocasetele (analogice) permiseseră cercetărilor în cinema să exploreze un film pas cu pas, mergând înainte şi înapoi şi descoperind toate secretele de montaj, în timp ce astăzi CD-urile (numerice) nu permit să sari decât din capitol în capitol, adică prin macroproporţii. (…) Nu este deci deloc extraordinar faptul că politica şi tehnicile de comunicare revin încet la maşinile trase de cai.”

Randurile astea imi amintesc de jurnalul lui Plesu, in care simteai pe masura ce  omul si textul inaintau in ani, cum spaimele incapacitatii de adaptare la lumea de jur il copleseau si simteam cum un val se aseaza peste aceasta minte altadata atat de agera.

Contrar aparentelor n-am fost niciodata un mare fan al tehnologiei, sau al tehnologizarii dar nu pot sa nu remarc fobia care l-a cuprins pe semiotician, care vorbeste pe langa, despre niste chestii pe care nu le intelege, fara ca acestea sa fie rocket-science. Teoria asta ca orice avans tehnologic, nu e decat un regres, e atat de prafuita, incat un Eco de acum 10-15 ani s-ar fi prapadit de ras citindt paragraful de mai sus.

Am pus pe BOG un interviu interesant zic eu, cu Mona Simon.

În 1990, Mona Simon are 10 ani. În anul acesta, cea mai mare parte a saşilor părăsesc Transilvania, la aproape 850 de ani de la venirea lor, migrând „înapoi”în Germania. În proiectul „Memories of a beloved place” Mona revine după aproape 20 de ani spre locurile copilăriei pentru a se regăsi pe sine. Amintirile se amestecă cu realitatea, în timp ce imaginile documentează povestea atemporală a unui loc situat undeva la limita dintre real şi un produs al inconştientului fotografului.

Foto: Mona Simon