Sibian.ro

08 Jan, 2015

Călătorii cu Charlie

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

“Religion breeds hate”, era genul de wallpaper cu care mă mândream la un moment dat dintr-o cameră de student bugetar, când tocmai descoperisem fericit că trăiesc într-o ţară în care e foarte ok să fii ateu şi că e şi un pic cool, are aşa o tentă de rebeliune. Nu mi-am schimbat prea tare opiniile între timp, dar am învăţat să nu mă mai grăbesc aşa tare cu concluziile. Ce ştiu sigur e că “urăsc” orice fel de discurs care instigă la ură, islamişti sau caricaturişti.

În mod tradiţional, religia a avut darul de a face chestia asta, urmată apoi cu care succes de religiile secolului 20, fascismul şi comunismul, ţinute foarte aproape mai recent de conservatorism şi fratele sau geamăn, activismul. E minunat să ai un duşman şi să-l poţi urî cu pasiune, te face să simţi că trăieşti, că reprezinţi ceva, nu eşti doar un bolovan într-un râu.

Am vreo câteva sute de prieteni faini aici pe facebook, i-am tot filtrat în ultimii ani, cu unfollow la orice păreri repetate ce mă iritau. Aşa ca azi de dimineaţă, am vreo câteva sute de Charlie. Ceea ce e mişto, într-un fel. E mişto că suntem o generaţie care ne ataşăm în mod inechivoc civilizaţiei occidentale, suntem şi noi azi puţin nişte englezi ce cântă marseieza în Trafalgar Square. E mişto şi pentru că ne ridicăm să apărăm una dintre cele mai evazive valori ale domocraţiei, care e dreptul de exprimare.

Au murit oameni şi valorile civilizaţiei noastre sunt (presupus) puse în pericol. E greu să nu empatezi cu asta,  şi ieri primul lucru la care m-am gândit când am auzit că jurnalişti au fost ucişi în Franţa, este că vreau să fiu Charlie. Apoi s-a întâmplat chestia asta ciudată, uitându-mă la televizor, m-am trezit mai degrabă aprobându-l pe CTP, decât pe Emil Hurezeanu, în dialogul în care cel de-al doilea era avocatul libertăţii de exprimare totale. Mă îngrijorează că îmbătrânesc şi devin mai conservator.

Firul meu e mai lung, dar încerc să vă dau un argument, pentru că oricum toată lumea pare că o face, m-aş simţi necinstit să nu o fac şi eu. Am puţin respect pentru religie, însă spiritul meu liberal respectă dreptul oricui de a crede cu pasiune în ce vrea ea. În Occident, bisericile se transformă în circuri, discoteci sau skateparkuri, la noi acasă Biserica Ortodoxa este o instituţie anacronică cu care greu mai poate rezona intelighentia tânără şi progresistă. Fact. Însă e nedrept, ca proaspăt ieşiţi din vârtejul religiei să nesocotim alte feluri de a privi lumea care sunt, vai, mai înapoiate. În numele religiei creştine s-au făcut nenunărate crime, aproape în secolul 20, iar noi, proaspeţii occidentali, ca apărători ai acestor valori, suntem părtaşi. Cazul Tanacu, de aici, de la noi, aproape, ne arată cât de departe suntem de fapt de fundamentalismul religios, la marginea secolului 21.

Cu minţile noastre de liberali, ne este foarte greu, nu, imposibil, să înţelegem gândire fundamentalistă religioasă, pentru că ne-am îndepărtat atât de mult de acest tip de gândire încât să ni se pară inacceptabil să omori pentru că cineva ţi-a insultat grav şi constant dumnezeul. Dar asta doar pentru că, şi nu sunt ironic, trăim într-o epoca şi într-un loc, fără Dumnezeu. Ca să citez o studentă celebră londoneză, Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu. Totuşi, asta nu înseamnă că nu avem valori fundamentaliste. Să alegem, familia, o religie mai actuală. Să presupunem că nişte jurnalişti ar alege, ca ani de zile să-ţi jignească mama, sau soţia, în cel mai abject mod posibil într-o publicaţie de circulaţie naţională. Zi de zi, constant, sub umbrela dreptului la liberă exprimare. Zic, gândiţi-vă.

Nu susţin niciun fel de criminali, dar nici psihozele în masă. Şi vă mai propun un ultim exerciţiu înainte să închei. Suntem toţi de-acord că aceşti criminali nu reprezintă întregul Islam, sau cei peste 5 milioane de musulmani din Franţa. Însă, mă întreb, aceste acte de bravură revoluţionar democratică, facebookistă, de promovare a acestor caricaturi, totuşi jignitoare, ne ajută în vreun fel să rezolvăm problema, să trăim mai bine alături de această populaţie, tot mai numeroasă, care nu prezintă doar o problemă a Europei, ci prezentul ei. Sau de fapt, adânceşte şi mai mult prăpastia între NOI şi EI, şi e mai degrabă o marcare a teritoriului democratic, şi anume, să fiu şi mai precis, cu urină.

Azi o să mă urâţi, dar sunt de-acord cu ce spune omul asta.

Spunea Dana Stoica să fim Charlie în fiecare zi, nu pot decât să fiu de-acord.

 

daniel-corogeanu

13 Aug, 2012

Mă ofer voluntar să fiu liber

Postat de: Sibian.ro In: Atentie, post melodramatoc|Sibiu

Multă vreme n-am înteles. Ce naiba îi face pe oamenii aştia să-şi piardă timpul şi energia muncind pe degeaba, pentru nişte evenimente care de multe ori mişca sume mari de bani sau, cum plastic comenta un cititor, pentru ca “McCorporaţiile” să-şi încaseze profiturile? Sună a fraiereală curată!

Sibiul prin oferta generoasă de evenimente cu tradiţie, “mănâncă” un numar mare de voluntari în fiecare an.  Cu toate ăstea în iunie, la SemiMaraton, am reuşit să strângem destul de uşor cei 50 de voluntari de care aveam nevoie pentru un eveniment practic necunoscut.  Şi-au făcut o treabă foarte bună. M-am bucurat foarte mult de ajutorul ăsta. Dar tot n-am înţeles.

Nu-mi plac jocurile olimpice pentru rabufnirile patriotarde, însă englezii, moştenitori al celui mai mare imperiu care a existat vreodată, au ştiut să ducă ideea de olimpism într-o altă direcţie. Chiar dacă spiritul britanic, într-un adevarat imperialist cultural, a răzbătut din cele două festivităţi de la un căpăt la altul, în seara asta a fost mai degrabă o sărbătoare a creativităţii şi a libertăţii spiritului uman.

Poate unul dintre cele mai interesante momente ale festivităţii de închidere a fost cel în care Lordul Coe le mulţumeşte celor 70.000 de voluntari care au pus umărul serios la succesul acestui eveniment. Runda de aplauze care a urmat a fost cea mai lungă din această seară (cu siguranţă peste momentul reuniunii de clasă a fetelor-condiment), iar regizorul eveimentului a avut grijă ca acesta să nu fie intrerupt. Pe feţele dansatorilor care au trudit ore în şir se putea vedea că nu acesta era momentul pe care îl aşteptau, momentul lor trecuse deja. Atunci am înţeles, sau cel puţin am găsit o posibilă explicaţie. Oamenii nu erau acolo pentru aplauze.

Voluntariatul e la bază o declaraţie de independenţă. Voluntarul spune răspicat “sunt dispus sa muncesc serios, dar o voi face atunci când vreau eu şi pentru ce vreau eu”. Chestia asta se bate cap în cap şi cu comunismul (munca forţată, neplătită, pentru niste scopuri obscure alese de o elită) şi cu capitalismul (muncă neplătită!??).

Privind caracatiţa uriaşă din care Fatboy Slim freca platanele, nu puteai să nu te gândeşti la ce mecanism de ceas elveţian trebuie să fi avut în spate toată nebunia asta. Un mecanism în care voluntarii au fost nişte rotiţe precise care şi-au făcut treaba exemplar, ca într-un vis nord-coreean în oglindă.

Voluntarul e un om liber. Îşi alege singur bătăliile pe care vrea să le poarte, nu are nevoie să fie convins de nimic, e fix acolo unde vrea să fie.

Foto:  Gabriela Cuzepan - SemiMaraton Sibiu 2012

11 May, 2012

Domne’ sunt un om ocupat!

Postat de: Sibian.ro In: Antropologhia|De-ale mele|Foto|Politica

Nu mă chema la bere, nu mă deranja cu discuţii mărunte, nu vin la fotbal. Dacă ai ceva să-mi comunici, măsoară-ţi bine cuvintele, timpul e foarte preţios şi nu poate fi pierdut cu orice banalităţi.

Vă mărturisesc că de ceva vreme lucrez la nişte chestii al naibii de importante, am nişte proiecte, sunt implicat în nişte iniţiative, lucruri aşa de serioase că nici n-aş sti de unde să încep să le explic. Sunt aşa de ocupat încât dacă m-ar suna Obama, ar trebui să aştepte 2 ore până termin de vorbit alte chestii mai importante. Programul îmi e minuţios împărţit: mă trezesc cu noaptea-n cap, câteodata chiar mai devreme de 9; nu mai fac băi cu spumă în cadă, doar duşuri scurte;  când merg la bancă nu mai fac conversaţie cu tipa de la ghişeu, aşa cum s-ar cuveni. Şi cam peste tot, alerg. Timpul astă e un tiran!

Astă seară mi-am rupt de la gură nişte secunde preţioase să-l ascult pe profetul meu preferat, domnul europarlamentar George Becali, şi mi-a zburat mintea, dacă mi se permite, spre fizica cuantica. Oh da, fizica cuantică, cea mai facilă armă a filosofului de carafă – cine n-a folosit-o măcar o dată într-o dezbatere cu un tovaraş în cramă, nu se numeşte că e liber cugetător.

Şi-mi zic, uite bă, tu eşti un om ocupat aşa, toată ziua stânga dreapta, te-nvârţi, te-agiţi ca sifonul, n-ai timp de nimic. Şi aşa trec pe lângă tine, finale, festivaluri, guverne peste guverne, stânga-dreapta, dreapta-stânga. Ceva e clar, dacă tot timpul ai ceva de făcut nu mai apuci să şi vezi ce se întâmplă în jurul tău. Uite la bietul Băse, el cum e ocupat toată ziua cu ţară şi Udrea şi cu alea, nu mai vede că fică-sa aia mică i-o tută sau că Micul Titulescu s-a făcut mare.

Tadaaaam! iată şi revelaţia: nu poţi fi în acelaşi timp şi spectator şi actor, sau mă rog jucător. Nu mă întrebaţi cum se leagă asta cu fizica cuantică, pentru că sincer nu aveţi cunoştinţele ştiinţifice necesare să avem această conversaţie.

De aproape 5 ani îmi bat capul, fără prea mare succes să scot un proiect din pozele făcute la fotbal, cu cea mai tare echipă din Sibiu, Creativii. Cu o mână pe declanşator şi un picior în teren, reuşesc performanţa să joc fotbal ca un fotograf şi să pozez ca un fotbalist. Amicul Adi prezent şi el la un meci, a făcut poza asta, pe care aş  fi vrut să o fac eu. Omul n-are nicio vină, dar între noi fie vorba, poza mai mult îmi aparţine mie decât lui: e subiectul meu, echipa mea, aparatul meu, curu’ meu.

26 Sep, 2011

Evadarea

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

03 May, 2011

Yahoo! OpenHack in Bucuresti

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

Oarecum pe aceeasi idee pe care am incercat sa o implementam pentru statometru, Yahoo! OpenHack e fratele mai mare, un eveniment de amploare, care spre norocul nostru se intampla anul asta in Bucuresti. Sunt foarte curios ce proiecte smechere o sa iasa de-acolo.

Mai jos cateva detalii despre eveniment:

Yahoo! OpenHack Europe, va avea loc in Bucuresti, Romania, pe 14 si 15 Mai 2011.

Evenimentul este gratuit, dar aplicantii la eveniment sunt aprobati pentru a putea participa!

Yahoo! OpenHack este unul dintre cele mai importante evenimente dedicate pasionatilor de tehnologie: developeri, designer, programatori, arhitecti web! Sunt cu totii asteptati din intreaga Europa pentru 36 de ore de coding hacking, developing, sharing ideas, peering & fun, toate asigurate de Yahoo Developer Network!

OpenHack-ul va fi deschis cu un Tech Talk – o serie de prezentari legate de hack de la unii dintre cei mai respectati dezvoltatori din web, Doug Crackford fiind unul din ei (http://www.crockford.com/). Dupa aceea va urma o sesiune de 24 de ore de hacking, utilizand o colectie impresionanta de instrumente web, servicii si APIs-uri de la Yahoo! Developer Network, dar si alte APIs-uri si date de pe Internet.

Evenimentul se va incheia a doua zi cu demo-urile hack si respectivele felicitari si premii.

Pentru mai multe informatii, puteti accesa http://openhackeu2011.eventbrite.com/

sau puteti urmari un video de la un eveniment anterior Yahoo! OpenHack:

London Hack Day Video from Tom Coates on Vimeo.

09 Feb, 2011

2010 in imagini

Postat de: Sibian.ro In: Foto

Am publicat pe BadOrGood o selectie cu imagini facute in 2010 de membrii site-ului.

Foto: Neagoe

04 Feb, 2011

Summertime

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

12 Dec, 2010

Eco, ecooo

Postat de: Sibian.ro In: Antropologhia|Carti|De-ale mele

L-am cunoscut pe Umberto Eco nu prin intermediul romanelor sale mai cunoscute, ci prin cele cateva volume de publicistica scoase de Humanitas, compilatii din diferite articole scrise pentru ziarele si revistele italiene cu care a colaborat de-a lungul timpului.  Genul asta de scriitura te apropie foarte mult de un autor  si pe mine m-a influentat destul de puternic. Alaturi de Lucian Boia, Eco e scriitorul care m-a marcat cel mai mult, prin  mintea mereu deschisa, capacitatea de a vedea lucrurile dincolo de suprafata lor si umorul fin. Am urmarit chiar si cateva conferinte cu celebrul universitar italian si in general am incercat sa sorb tot ce am putut.

Zilele trecute am dat peste un articol de-al sau pe tema Wiki Leaks, tradus de Cotidianul. Pe langa cateva observatii foarte misto despre natura serviciilor de informatii si utilitatea ambasadelor in ziua de azi, mi-a ramas paragraful asta de incheiere, cu un gust profund amar:

Am avut ocazia să scriu că tehnologia avansează astăzi ca un crab, adică de-a îndărătelea. La un secol după ce telegraful fără fir a revoluţionat comunicaţiile, Internetul a restabilit un telegraf cu fire (telefonice). Videocasetele (analogice) permiseseră cercetărilor în cinema să exploreze un film pas cu pas, mergând înainte şi înapoi şi descoperind toate secretele de montaj, în timp ce astăzi CD-urile (numerice) nu permit să sari decât din capitol în capitol, adică prin macroproporţii. (…) Nu este deci deloc extraordinar faptul că politica şi tehnicile de comunicare revin încet la maşinile trase de cai.

Randurile astea imi amintesc de jurnalul lui Plesu, in care simteai pe masura ce  omul si textul inaintau in ani, cum spaimele incapacitatii de adaptare la lumea de jur il copleseau si simteam cum un val se aseaza peste aceasta minte altadata atat de agera.

Contrar aparentelor n-am fost niciodata un mare fan al tehnologiei, sau al tehnologizarii dar nu pot sa nu remarc fobia care l-a cuprins pe semiotician, care vorbeste pe langa, despre niste chestii pe care nu le intelege, fara ca acestea sa fie rocket-science. Teoria asta ca orice avans tehnologic, nu e decat un regres, e atat de prafuita, incat un Eco de acum 10-15 ani s-ar fi prapadit de ras citindt paragraful de mai sus.

01 Dec, 2010

Luci, take 1

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

26 Nov, 2010

Vine iarna

Postat de: Sibian.ro In: Onlineotopia

Despre

Asa cum se vede din Sibiu, de la etajul 2, noaptea tarziu.